We hunt those who hunt us

Adele mereu se afla acolo unde se aștepta oricine mai puțin să fie. Ca o umbră sau fantomă a pământului imposibil de depistat...
De data asta urmărise niște braconieri, care voiau să pună mâna pe un leu. Sigur, ar fi putut să lase totul în mâna pădurii, căci până la urmă erau niște oameni amărâți și cel mai probabil, neavând vreo imunitate specială, creierii lor aveau să fie făcuți franjuri de vestita pădure și fără să se amestece ea.
Dar ca să fie totuși sigură, era undeva de unde avea o țintă super bună. Întinsă pe burtă și cu luneta pregătită, cumva camuflată prin niște trestii, ținea degetul pe trăgaci și îi avea în vizor pe cei trei care încercau să se apropie de leul fioros.