Să ajungă la spital era ceva cât se poate de cotidian. Stiles era un anti talent sportiv cum rar puteai să întâlnești. Era ca și cum ar fi avut defapt 2 picioare stângi. Și cu toate astea făcea parte din echipa de lacrosse. Desigur, doar cu numele, doar ca să aibă echipa pe foaie tot numărul de jucători. Dacă Stiles ar fi intrat pe teren singura șansă să ajute cu ceva era dacă ar fi alergat de colo colo ca bezmeticul ca să-i încurce pe adversari... în rest...
Și uite că totuși la un amical, doar servindu-și colegii cu sticle de apă, cum el mereu pica pe post de slugă, cineva se gândise cumva că al lui cap prețios este poarta și-i trăsese una antâia.
Își simțea capul vâjâind chiar și acum, când împingea ușa cu piciorul și ieșea din spital. Fusese pansat, i se administraseră niște calmante pentru durere și fusese trimis acasă.
"I'm leaving in hell” vorbi către cer și când plecă nu fu atent la drum, ca de obicei, și se izbi în cineva.